Su 21 de mese de ladàmine 1751 naschiat Giuanne Maria Angioy

Angioy, personàgiu sìmbulu de sa Sarda Rivolutzione, posca sìmbulu fintzas de is movimentos sardistas modernos, est s’eroe de sa Sarda Rivolutzione.

Est istadu su promotore de is motos antifeudales de su Setighentos contra su domìniu piemontesu in Sardigna, ma Gianne Maria Angioy s’at a morrere 22 de freàrgiu de su 1808, in Parigi solu e in poberesa, abbandonadu dae totus, ma semper pensende a sa Pàtria sua.  Fiat nàschidu in Bono in su 1751 e cando a minore fiat abarradu òrfanu, dd’aiant pesadu is tzios dae banda de mama. Aiat istudiadu fintzas a si laureare in Leges in s’Universidade de Casteddu.

Gràtzias a is capatzidades suas dd’aiant numenadu giùighe de sa Reale Udièntzia e reghidore de sa Reale Cantzelleria. In su 1781 si fiat cojuadu cun sa figia de unu tzertu Belgrano, unu cummertziante bastante ricu de Casteddu. Ma in su 1792 sa pobidda  si fiat morta e dae tanto issu si fiat dedicadu prus che totu a sa vida polìtica. Giai in su 1793 si fiat fatu connòschere in s’Istamentu militare cando is  Frantzesos  fiant ameletzende de ocupare sa Sardigna. Fiat de ideas liberales e progressistas, cumbintu chi pro sa Sardigna ddoe esseret bisòngiu de riformas costitutzionales e pro custu fiat divènnidu in deretura sa ghia de is riformistas. Cando a pustis de is “Vespros Sardos” is sardos nche aiat bogadu is  piemontesos in su mese de abrile de su 1794, su partidu de Angioy aiat tentu unu ruolu de importu mannu.

Ma in su 1795 su partidu si fiat partzidu e issu fiat abarradu in s’ala prus radicale. Custu seberu ddi fiat costadu imputos graes de giacobinismu e is amigos suos etotu aiant cumentzadu a ddu cunsiderare unu rivolutzionàriu perigulosu e chi esseret istadu mègius a ddu poderare a largu dae Casteddu. Mancu a ddu nàrrere, cando Tàtari fiat ruta in manos de is massajos a pustis de una rebèllia, su vitze-re aiat seberadu pròpiu a Angioy comente Alternos, est a nàrrere in rapresentàntzia de su vitze-re, pro torrare a pònnere paghe in sa tzitade de Tàtari e in is biddas de su Logudoro. Si narat chi su vitze-re dd’aiat fatu de propòsitu pro nche ddu istesiare dae Casteddu, in ue fiat leende meda podere e importàntzia. Arribbadu a Logudoro Angioy fiat istadu retzidu dae su pòpulu cun totu is onores, pro ite sa gente ddu cunsideraiat unu liberadore. In deretura issu aiat chircadu de torrare a pònnere òrdine e de apaghiare is tzitades, ma si nde fiat sapidu fintzas chi su pòpulu aiat resone a si chesciare e a s’avolotare. 

Is rebellos dd’aiat fintzas pedidu de ddos rapresentare a dae in antis a su vitze-re e pròpiu pro custu si fiat ispainada sa boghe chi  Angioy esseret divènnidu sa ghia issoro. Angioy aiat detzìdidu de calare conca a Casteddu cun una truma manna formada dae is fideles suos pro pedire a su vitze-re de reconnòschere is deretos de is biddas contra is feudatàrios. Ma is ispias e is nemigos suos aiant iscoviadu totu a su guvernadore sabàudu, narende•ddi fintzas chi Angioy fiat ideadu a nde betare su podere costituidu. In deretura su vitze-re nde dd’aiat leadu is poderes de Alternos, decretende in custu modu s’agabbu de s’atividade sua comente rapresentante de s’autoridade vitze-règia. Pèrdidas unas cantas batallas e inghiriadu dae s’esèrtzitu reale, Angioy aiant detzisu de torrare a Tàtari e de si nde fuire in esìliu. 

Su incras a mangianu difatis si fiat imbarcadu in unu batellu in partèntzia pro Gènova. Lòmpidu a Ligùria, essende unu personàgiu iscòmodu, nche dd’aiant bogadu a pustis de pagu tempus. Si fiat donadu duncas a girare àteras tzitades italianas cun s’idea de addobiare a Napoleone Bonaparte, chi a s’imbesse non dd’aiat bòlidu retzire essende chi su de 28 abrile de su 1796 (duos annos giustos a pustis de sa dispedida de is Piemontesos dae Casteddu) su Regnu de Sardigna aiat firmadu s’armistìtziu de Cherasco cun sa Repùblica Frantzesa. Angioy si nche fiat fuidu a Marsìglia  e a pustis a Parigi, in ue at a bìvere su restu de sa vida sua in su  cuartieri de Saint-Germain-des-Pres, solu e pòberu, fintzas a su 1808, annu de sa morte sua.

Ma de seguru Angioy no s’est mortu in su coro de medas sardos chi nd’ant fatu unu sìmbulu de libertade e de coerèntzia, cunsiderende•ddu  un’eroe chi at donadu sa vida sua pro difèndere is deretos de su pòpulu sardu.

Artìculos creados 90

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Artìculos assotziados

Cumintza a iscrìere su foeddu chi boles chircare e incarca inviu. Incarca ESC pro annullare.

Torra in susu